Ziua Tuturor Sfinţilor sau Ziua Morţilor.

Se pare ca la origine, în Occident, exista o sărbătoare a morţilor la 1 noiembrie când toamna vegetaţia îşi leapădă frunzele intrând întrând ca într-un fel de moarte. Sărbătoarea îşi are originea în credinţele celtice prin care viaţa nu se întrerupe prin moarte ci trece într-o altă lume separată de acelor vii sau prin reîncarnarea sufletului echivalând cu o nouă naştere. Potrivit calendarului celtic, Samain, noaptea de 1 noiembrie când vii puteau intra în contact cu morţii era şi un interval între sfârşitul anului vechi şi începutul celui nou. Credinţa în metempshihoză pare să ofere cea mai plauzibilă explicaţie pentru faptul că, începând cu secolul al II-lea a. Chr. nu se mai găsesc decât foarte rar morminte într-o mare parte a Europei din sud-estul continentului şi până în Anglia, fenomen răspândit inclusiv la daci. Morţii se pare că au început să fie incineraţi direct pe sol fără urne îngropate şi fără o grijă pentru oasele defunctului. În aşezările dacice, spre exemplu, multe oase umane au urme ale muşcăturilor de câini, semn că exista un ritual de expunere a cadavrelor.

Spre evul mediu a predominat însă credinţa că morţii treceau într-o altă lume amplificată şi de teologia creştină. Sărbătoarea morţilor sau Ziua Tuturor Sfinţilor a fost modalitatea prin care biserica catolică a preluat pur şi simplu sărbătoarea păgână extrem de populară în Occidentul medieval timpuriu, fiind celebraţi orice sfinţi fie cu nume sau fără nume. Grigore al III – lea papă între 731 și 741 a stabilit ca ea să se numească astfel. Sărbătoarea reflectă într-un fel concepţia antică potrivit căreia manifestările sacrului nu sunt cunoscute în totalitate.
În zonele de contact între catolici, protestanţi şi ortodocşi sărbătoarea este celebrată de oameni de ambele rituri pentru că este una una privată şi familială dar şi una publică pentru că mulţimile umplu cimitirele. Partea cea mai spectaculoasă este iluminaţia, apriderea lumânărilor şi ale candelelor  şi darul “pentru suflet” când sunt puse flori la morminte. În Transilvania sărbătoarea are chiar un nume românesc: Mesentea. Biserica ortodoxă şi greco-catolică celebrează Duminica Tuturor Sfinților în prima duminică după Rusalii. Sarbătoarea de Halloween este o reminiscenţă americană a acestui gen de sărbătoare iar în America Latină rudele celor trecuţi cântă şi dansează la morminte.
La vest de Oradea şi nord de Tărian pe malul stâng al Crişului Repede exista o aşezare medievală, acum dispărută care se numea Mindszent de la Mindenszentek, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Azi amplasamentul aşezării este cunoscut sub numele de Mindszent Pusta.