Viaţă de câine

Municipalitatea pare mai hotărâtă decât oricând să rezolve problemele spinoase cu care ne confruntăm. Problema câinilor vagabonzi, este, se pare, una din ele. Astfel în 10 august 2012, de la ora 16, la Primărie, puteţi asista la o dezbatere publică legată de regulamentul pentru organizarea si infiintarea serviciului specializat pentru gestionarea cainilor fară stapan din municipiul Oradea. Acest serviciu, proiectat să funcţioneze, exact aşa cum vă aşteptaţi, adică “după standardele europene”, se ocupă, general vorbind, de “procesarea câinilor”. Imi place termenul de “procesare”, îmi aduce aminte de o vizită la o fabrică de mezeluri, în copilărie.
Procesare înseamnă, în cazul patrupedelor: “diferitele manopere suportate de câinele ajuns în Biobaza municipiului Oradea….procesarea cuprinde : deparazitare (internă/ externă), vaccinare antirabică, sterilizare, identificare prin crotaliere/tatuaj; “. Citatul din documentul oficial se termină exact aşa, cu “;” pentru că, bine s-au gândit cei care au făcut rectificarea, eutanasierea ţine mai degrabă de expresia “soluţia finală” decât de cea de “procesare”. Ce aduce nou acest regulament este hotărârea privind eutanasierea câinilor vagabonzi, civilizat,  fără durere şi european, dacă aceştia nu sunt revendicaţi sau adoptaţi în 7 zile de şedere în centrele de procesare (Biobaza, încă un termen ales pe sprânceană) . Regulamentul mai spune şi ceva despre posibilitatea ca un câine după ce e procesat, să fie repus în locul de unde a fost luat sau preferabil în alt loc (nu mă întrebaţi de ce, cred ca e vorba despre acţiunea de “rotaţie a câinilor vagabonzi”). În afara bătrâneţii şi a bolilor cronice, condiţiile care recomandă eutanasierea câinilor nu sunt clar formulate, trebuie să mergeţi la dezbaterea publică să le aflaţi. Regulamentul îl găsiţi aici.

Şi dacă importanţa problemei pentru viaţa urbei şi simţul civic vă vor determina să mergeţi la dezbatere, puneţi o întrebare şi pentru mine. Deadline-ul de 7 zile impus câinilor vagabonzi este justificat se pare, de costul procesării. Din presă aflăm că un un câine vagabond în adăpost, cu procesare cu tot, costă 4 lei pe zi, adica 120 lei pe lună. Pentru un copil dintr-un centru de plasament statul plăteşte 145 lei pe lună, sumă care acoperă, cu greu şi pentru că mâncarea se face la grămadă, hrana acestor copii. Cum de e procesarea asta aşa scumpă?

PS. Mie personal îmi place ideea cu rotaţia câinilor vagabonzi. Îi iei din Rogerius, îi duci în Nufarul. Pare că problema a fost rezolvată în Rogerius, după care..îi iei din Nufărul şi îi muţi în Ioşia..şi tot aşa. Nu ştiu cât ar costa benzina pentru afacerea asta…dar cu un pic de organizare şi un “management eficient” cred că totul poate fi rezolvat  “româneşte”, toată lumea poate fi mulţumită. Trebuie să fim sensibili şi la particularităţile culturale, nu?