Vă mai aduceţi aminte de Cernobîl?

26 aprilie 1986 rămâne în memoria colectivă drept data celui mai mare dezastru nuclear din istorie. Accidentul nuclear de la Cernobîl s-a produs la Centrala Atomoelectrică situată în apropierea oraşului Pripiat din Ucraina. În data de 26 aprilie 1986, la 01:23 noaptea, o explozie a centralei s-a produs la cel de-al patrulea reactor. Cazanele sub presiune de abur au cedat, au declanşat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară. Fenomenul a fost urmat de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare, iar apoi, prin intermediul fronturilor atmosferice, contaminarea s-a extins  şi în zonele învecinate. Autorităţile sovietice au păstrat incidentul sub tăcere până când Suedia a deschis subiectul în urma analizelor îngrijorătoare de pe teritoriul său. Norul radioactiv a fost purtat de vânt spre vestul URSS, Scandinavia şi până spre America de Nord. Direcţia de contaminare s-a schimbat apoi cuprinzând şi Romania.
Potrivit unui raport oficial din 2005, urmările accidentului de la Cernobîl au fost acestea: 600.000 de oameni au fost expuşi la elemente radioactive, 4.000 de cazuri de cancer ca urmare a expunerii la radiaţii, 50 de oameni au murit imediat. Neoficial, efectele sunt mult mai grave.

Cum a reflectat presa orădeană catastrofa de la Cernobîl?

“Crişana” a publicat primul articol referitor la Cernobîl în 3 mai 1986, la opt zile de la producerea evenimentului. Oferirea cu întârziere a informaţiilor a fost o strategie la nivel naţional. Articolul, publicat pe prima pagină a ziarului, cuprindea un comunicat de presă al Comandamentului Central de supraveghere si control a calităţii mediului înconjurător. În acest comunicat se preciza că: „în noaptea din 30 aprilie spre 1 mai au apărut unele creşteri ale radio-activităţii în nord-estul tării”. Caracterul vag al comunicatului avea scopul de a linişti populaţia şi de a informa asupra instituirii unei comisii de „ monitorizare a situaţiei” condusă de Academician Elena Ceauşescu. Textul se încheia cu asigurarea că populaţia va fi ţinută la curent asupra evenimentelor.

Articolul continuă însă pe pagina 3 a ziarului cu informaţii suplimentare şi recomandări pentru populaţie:

„ În noaptea dispre 1 spre 2 mai s-a înregistrat o creştere a radioactivităţii mult peste limitele normale în special în judeţele Iaşi, Suceava, Mureş, Cluj şi municipiul Bucureşti… Această creştere este determinată de direcţia vântului din nord-est spre sud-vest, dinspre zona sursei de emanaţie a radiaţiei.

Faţă de situaţia creată se recomandă populaţiei următoarele:

–         să se folosească apă potabilă numai din reţeaua urbană, din puţurile de adâncime sau minerală

–         să se asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor şi fructelor înainte de consum

–         copiii să evite ieşirile îndelungate în spaţiile deschise

–         unităţile agricole şi gospodăririle să asigure adăparea animalelor din puţuri de adâncime şi să protejeze, prin acoperire, fântânile şi furajele”

Articolul înştiinţa şi asupra unei măsuri profilactice luate de Ministerul Sănătaţii, şi anume aceea de „ administrare, acolo unde este necesar, prin reţeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populaţia până la 18 ani” .

Cititorii erau asiguraţi că vor primi în continuare informaţii, iar acestea apar chiar ceva mai jos, pe aceeaşi pagină de ziar, într-un scurt comunicat care arată că nivelul radiaţiilor a scăzut în noaptea de 2 mai, însă că acesta „ se menţine la un nivel ridicat”. Populaţia era somată să respecte măsurile profilactice. Cuvântul “Cernobîl” nu apare în comunicat şi nu se dau detalii legate despre catastrofă. Prezentarea acestei serii de trei comunicate de presă conţinând ştiri a căror evoluţie este de la rău spre bine avea scopul de a calma populaţia şi de a păstra nivelul de dezvăluire al informaţiilor la minimum.

Următoare intervenţie în presă, din partea aceluiaşi comandament, este publicată în 4 mai. Este şi prima dată când presa locală vorbea despre un nivel al radiaţiilor care depăşea cota admisă. Textul comunicatului foloseşte aceeaşi strategie de transformare a unei ştiri negative în ştire pozitivă. Astfel, în noaptea de 3 mai, „din cauza circulaţiei atmosferice favorabile” asistăm la „scăderi ale nivelului radiaţiei care rămân însă peste cotele admise”. Articolul continua  cu informaţia conform căreia există zone în care s-au constatat creşteri ale nivelului radiaţiilor, însă nu se precizează care sunt aceste zone. Se insistă la final pe respectarea măsurilor profilactice şi asigurarea asupra „ informarii permanente a populaţiei şi monitorizării atente…”

În ediţia din 6 mai, orădenii sunt informaţi că „ în Bucureşti şi alte zone nivelul radiaţiilor este în scădere” şi că acesta a scăzut sub pragul de pericol. Continuând nota optimistă, numărul următor al „Crişanei” publică o informare privind scăderea progresivă a nivelului de radiaţii. Paradoxal însă, sunt introduse noi măsuri profilactice. Astfel, se interzice consumul de lapte şi produse lactate provenind din surse altele decât reţeaua de stat. Copiilor, dar şi femeilor, li se recomanda să evite şederea îndelungată în spaţii deschise. Străzile şi trotuarele trebuiau spalate regular, iar spaţiile verzi udate. Apa de ploaie nu putea fi folosită.  Altfel, totul bine, recolta peste plan.

După o săptămână, nivelul radiaţiilor este prezentat în continuă scădere „apropiindu-se de limitele normale…..chiar dacă este mai ridicat, nu prezintă pericol pentru sănătatea populaţiei”. În 15 mai, la aproape trei săptămâni de la producerea evenimentului, populaţia era informată că radiaţiile au scăzut în toată ţara.

Ultimul articol din presa locală care tratează catastrofa de la Cernobîl apare în numerele din 17-18 mai 1986  şi este un interviu  cu Gh. Dinică, cercetător în „domeniul radioprotecţiei”. Interviul este intitulat „Poluarea radioactivă şi eventualele ei efecte” şi cuprinde informaţii despre radioactivitate, contaminarea cu IOD 311, precum şi „eventualele” efecte pe termen scurt şi lung. Acum se fac pentru prima dată publice informaţii privind nivelul radiaţiilor în Oradea şi judeţul Bihor. Aflăm că în data de 3 mai în Oradea se înregistra un nivel al radiaţiilor de 0,05-0,07 mr/oră, iar în 14 mai nivelul radiaţiilor scăzuse la 0, 013-0, 014 mr/oră. Întrebat care este doza maximă admisă de radiaţii, cercetătorul ne indica limita de 0,6 mr/oră.  Interviul precizează şi că, în general, în judeţul nostru,  radiaţiile normale se menţin la cota de 0,005-0, 010 mr/oră.

Un cititor obişnuit cu tabla înmulţirii putea deduce simplu că la o săptămână de la explozia de la Cernobîl, la Oradea, nivelul radiaţiilor era de 10 ori mai mare decât cel firesc şi depăşea pragul admis. Specialistul în radioprotecţie ne vorbeşte şi despre ce înseamnă prezenţa iodului în atmosferă şi explică faptul că această substanţă are un timp de înjumătăţire de 8 zile. Aceasta înseamnă că la data producerii evenimentului, în Oradea nivelul radiaţiilor era undeva pe la 0, 1-0,14 mr/oră, adică dublu faţă de nivelul radiaţiilor maxim permis şi de 20 ori mai mare decât nivelul normal. Însă în Oradea ca şi în alte zone ale tării, măsurile profilactice au devenit oficiale doar la o săptămână de la eveniment. În ceea ce priveşte efectele pe termen scurt ale „ contaminării cu iod 131”, populaţia este informată că acestea sunt minime dacă se respectă măsurile preventive. Orădenii erau avertizaţi în privinţa laptelui, în special cel de oaie, şi se insista pe achiziţionare de produse lactate numai din unităţi specializate care pot verifica sanitar laptele. Iodul, se explica, asemeni unui „praf fin” se depune peste tot, aşa că legumele şi fructele trebuiau spălate foarte bine înainte de consum. Jurnalistul de la Crişana adresa şi o întrebare de la cititori care acuzau dureri de gât şi „alte simptome”. Cercetătorul aducea argumente ştiinţifice că acestea erau trecătoare şi că, de fapt, pe termen lung, efectele vor fi minime, şansa de cancer tiroidian fiind mai mică de 3 %.  Oficial, nivelul radiaţiilor a fost prea mic ca să existe efecte însă, specialistul ne avertizează că „ aşa cum a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu în magistrala cuvântare rostită la Adunarea solemnă organizată cu prilejul a 65 de ani de la făurirea PCR, avaria de la Cernobîl relevă marele pericol pe care îl prezintă pierderea de sub control a energiei nucleare…”

În presa orădeană nu va mai apărea nici un alt articol referitor la „avaria” de la Cernobîl. Alte lucruri mai importante captau atenţia publicului. La Cinema Patria rula filmul „Partidul, patria, poporul: Spartacus (ambele serii)”. În lunile următoare, orădenii au depăşit planurile la agricultură şi industrie. Nici cu cultura nu stăteam prost iar la sport excelam. Şi nu în ultimul rând, ziarul ne informa că producţia noastră a fost depăşită şi la sânge recoltat. Faţă de cei 2100 de litri de sânge donaţi în lunile precedente, „unitatea de profil” din Oradea se putea lăuda în mai 1986 cu o „recoltă” de 2310 litri de sânge. Nu ştiu dacă erau contaminaţi.

La 26 de ani de la catastrofă,  Cernobîl este o “Zonă Interzisă” de aproximativ 27 de kilometri de jur-împrejurul centralei. Aici trăiesc însă 10.000 de bătrâni cu vârste cuprinse între 60 şi 90 de ani. Se estimează că zona se va decontamina după 20.000 de ani. În ceea ce priveşte efectele asupra sănătăţii, acestea pot fi evidenţiate şi la 25-30 de ani după contactul cu radiaţiile.