Proiectul de reabilitare a Pieţei Unirii: ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat şi ceva Secession

1917Recunoasteţi imaginea.

E Piata Unirii. Ea a purtat, de-a lungul timpului, denumirile de Piata Mica (1714), Piata Sf. Ladislau (1859), Piata Unirii (1923), Piata Sf. Ladislau (1940), Piata Malinovski(1945), Piata Victoriei (1966) şi Piata Unirii din 1990.
A fost martora tăcută pentru mai toate schimbările de regim politic care s-au succedat la Oradea. Schimbari care, indiferent de orientare, şi-au găsit întodeauna adepţi care aplaudau frenetic, strigau sloganuri şi ridicau pancarte. De multe ori m-am gândit că poate sunt aceeaşi, poate doar mai bătrîni, şi încercam sa le disting feţele în fotografii.
Şi singurul personaj care de-a lungul timpului nu mi-a părut duplicitar sau fals, a fost Piaţa Mică. Un târg de sâmbătă, un loc de adunare, intodeauna la fel. În general, clădirile noi se ridicau pe locurile celor vechi. Într-o parte targul, într-un colţ farmacia, lângă, fotograful, un han, nişte biserici, podul, clădirile oficiale. Odată, taman în mijlocul ei, era să se construiască teatrul oraşului. Dar orădenii de pe la 1900 aveau poate un soi de respect faţă de locurile publice şi se gândeau de două ori când doreau să le modifice. În cazul teatrului, tergiversarea a durat ani.

1

Săptamâna trecută aleşii locali au votat noul proiect de reabilitare a Pieţei Unirii. Aprobat fără dezbatere publică (da, se poate), proiectul se cere implementat până în 2014.

Iată ce spune despre acest proiect arhitectul Horea Gavriş, cel are l-a conceput împreună cu o echipă de “specialişti locali”: „Scopul proiectului a fost de a identifica Oradea și valorile pe care le prezintă pentru Europa, în așa fel încât piața să fie utilizabilă zi de zi pentru cetățeni. Oradea transmite bucuria de a trăi, iar pentru un arhitect este fascinant să te implici în identificarea tradițiilor și posibilităților implementării spiritului națiunii. Prin elementele de arhitectură existente în noul proiect au fost unificate stilurile dominante ale Pieței Unirii și pentru a aduce proiectului o plusvaloare s-a pus accent pe evidențierea tradițiilor existente.” (Sursa: Primăria Oradea)

Cum o să arate Piata Unirii? Altfel.

ansamblu

În dorinţa de a oferi orădenilor mai mult spaţiu public, circulaţia va fi restricţionată şi deviată pe lîngă palatul Episcopiei greco-catolice si apoi pe Str. Avram Iancu. Piaţa devine pietonală. Asta e bine. Dar, cu ce să umpli atât spaţiu? Că e mult spaţiu. Pai cu ceva drăgut, s-or fi gândit cei care au proiectat. Prin urmare, spaţiul va fi umplut cu o scenă circulară care, pentru ca oricine ştie că „ce e mutifuncţional, e bun”, iarna va fi patinoar. Scena asta va avea alăturate nişte fântâni. In sfârşit orădenii or să poată să facă şi ei baie în centru la meciurile Naţionalei. Stilul arhitectonic care stă în spatele acestei sceno-patinoar-artezian este probabil secession. Asta daca presupunem că secession-ul înseamnă linii curbe atunci e secession curat, original 100%. Nişte lampioane curbe, deci secession, vor împodobi piaţa. Îndraznesc să presupun că vor fi şi nişte bănci, de genul celeia amplasate la începutul corso-ului. Va fi frumos. Statuia lui Mihai Viteazul va fi inlocuita cu cea a Regelui Ferdinand. Statuia lui Gojdu va fi dusă undeva, neimportant.

ansamblu2

iluminatoare

Bun, dar tot mai rămâne mult spaţiu gol.
Iar dacă ce v-am povestit până acum se încadrează în conceptul „ceva vechi, ceva imprumutat şi ceva…..secession”, acum intră în scenă elementul de noutate. Un obelisc. Da, un obelisc, dar nu unul obişnuit, aşa, banal, cu vârful ascuţit, cum am învăţat noi la şcoală. Un obelisc răsucit. Chestie care pe lângă că e originală, e şi poate un pic secession. Dar să nu uităm de multifuncţionalitate. Prin urmare, acest obelisc este proiectat ca fiind, nu numai ceva mare cu care umpli un spaţiu gol, ci şi un ceas solar. Nu e genial? Trece omul prin centru, să ştie cât e ceasul. Pe vârful obeliscului va fi amplasat un inger. Pentru că suntem creştini şi asta e o chestie care trebuie subliniată. Îngerii sunt nişte personaje acceptate de toate confesiunile din oraş.Va fi foarte, foarte frumos. Cu pomi, cu de toate.Cireşi japonezi şi magnolii.

3

obelisc 1

obelisc 2

Apar zic eu, două probleme.
Prima, proiectanţii ignora total factorul meteo: dacă e noros de unde să ştim cât e ceasul? Ar fi de bun simţ aplasarea undeva pe obelisc al unui ceas digital care să funcţioneze cu baterie solară (energie regenerabilă adică, ca să sune european) şi care să ne indice şi nouă ora exactă. Poate îngerul ar putea ţine într-o mână partea cu ora, în alta, cea cu minutele?
A doua problemă, cea mai spinoasă, este următoarea: în ce direcţie se va uita ingerul? Poate ar merita o dezbatere publică pe această temă, acum că proiectul e oricum aprobat.
Avem variantele:1) ingerul se uită spre statuia Eroului Necunoscut, 2) se uită spre Primărie, că doar ea l-a pus acolo, sau 3) spre Universitate. Varianta 1) nu merge. Cârtitorii vor spune că de fapt îngerul se uită la Catedrala ortodoxă din centrul civic (o altă monstruozitate arhitectonică) şi riscam sa avem conflicte intercofesionale. Varianta 3, cea cu Universitatea, creează ambiguităţi de interpretare pentru că cimitirul oraşului este în aceeaşi direcţie.
Deci poate că singura variantă ar fi ca îngerul de pe obelisc să se uite direct la Primărie.Dar atunci oare mai este el al oraşului, al cetăţenilor? Ne mai reprezintă? O să fie Piaţa a noastră?
Merită problema asta o dezbatere publică, nu?