Fekete Sandor a fost primul care a marcat Oradea pe harta artei fotografice.
Cu o activitate profesională începută înca din 1860, Fekete Sandor lucra ca şi fotograf în celebrul atelier fotografic Decsez Jilka (pe actuala Strada Ep.M. Pavel, nr.3) în jurul anului 1883. În 1886 cumpără imobilul de vis a vis, şi îşi deschide propriul atelier (pe str. Ep. M. Pavel nr. 8, clădire aflată pe locul în care este situată azi Librăria Gutemberg).
Devine în scurt timp unul dintre cei mai apreciaţi fotografi din oraş, fiind considerat un maestru în realizarea portretelor şi un foarte bun fotograf de peisaje şi cladiri. Este unul dintre fotografii care semnează multe din cărţile poştale vechi ale oraşului Oradea.
Pionier al fotografiei, Fekete Sandor a rămas in istorie ca un deschizător de drumuri în ceea ce priveşte fotografierea la lumină artificială. În strânsă colaborare cu omul de ştiinţă Karoly Irene, îl ajută pe acesta să realizeze fotografierea imaginilor obţinute cu ajutorul razelor X (vezi si http://www.oradeamea.com/karoly-irenaeus-jozsef/).
După 1880, Fekete Sandor este singurul fotograf orădean care deţine titlul de fotograf al curţii imperiale, statut ce îi conferă o atestare oficială a standardelor profesionale.
Activitatea profesională a lui Fekete Sandor dobândeşte recunoaştere internaţională în anul 1900, când acesta câştigă cu o fotografie, medalia de bronz la Expoziţia Universală de la Paris.
În 1922, Fekete Sandor prezidează, la Cafeneua Royal, întâlnirea care a fondat prima asociaţie profesională a fotografilor orădeni- Clubul Cuibul.
Multe din fotografiile lui Fekete Sandor aparţin unor colecţii private. Câteva din acestea pot fi văzute însă şi la Muzeul Memorial Ady Endre (Parcul Traian).
Ar fi interesant, dragii mei, mentionarea surselor folosite in redactarea acestui articol. In rest, stilul vostru se preteaza perfect la o lectura matinala de duminica la o cafea si un croissant proaspat scos din cuptor. Multumesc.
PS Cind veti scrie un articol si despre primul sinolog din Oradea? 🙂
Sursa articolului. Crisia, 2001, Lucia Cornea- Ateliere fotografice oradene.
Dragii meg, nu cunosc nici un fotograf cu numele Fekete Sandor. Ori vreți să scrieți Fekete Sándor? Băieți, dacă putem folosi caractere române, să cunoaștem și literele maghiare, fiind vorbind de un oraș de orogine maghiară. Așa e fair.
No offence Bázár dar Mirela e un nume feminin iar cuvintele meg si orogine nu exista in romana. Eu cred ca i-a scapat pur si simplu accentul, sau pur si simplu nu are tastatura maghiara instalata, nu e cazul sa o iei asa serios. Apropo vezi ca lipseste accentul si de la Károly Irene.
Lipsesc diacriticele de la mai multe articole fie ca au legătură cu maghiari fie că se referă la români deşi nu m-am gândit niciodată să fac diferenţa asta, credeam că sunt orădeni toţi. Mai am lipsă un ó de la “Rimanóczy Kálmán” în articolul cu aniversarea Primăriei, foarte multe ş, ţ, ă….. De fapt, mai multe diacritice româneşti decât ungureşti, dacă stai să analizezi atent. Mea culpa. Nădăjduiesc că articolele au plăcut totuşi, cu lipsurile lor cu tot.