Noaptea de cristal

Ce inseamna de fapt “Noaptea de cristal”?

Între 9 și 13 noiembrie 1938 în numeroase orașe și sate germane si austriece au fost devastate casele evreilor și magazinele  acestora. Atât civili, cât și trupele SA (Sturmabteilung) și SS (Schutzstaffel) au distrus clădiri, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă de la geamurile sparte, motiv care sta la originea numelui “Noaptea sticlei sparte” sau “Noapte de cristal” . În această perioadă în Germania si Austria au fost omorâți în bătaie circa 400 de evrei; aproximativ 30.000 de evrei au fost duși în lagăre de concentrare. Aproape toate sinagogile au fost devastate. Acest eveniment se numeste si pogrom, cuvant care desemneaza un atac masiv, extrem de violent, realizat cu acordul autoritatilor la adresa unei minoritati( de obicei cea evreiasca). Complicitatea autoritatii la atac este ideea esentiala.

Ce s-a intamplat la Oradea?

Fiecare oras are o anumita parte din istorie pe care vrea sa o uite. In cazul orasului nostru, comportamentul fata de comunitatea evreiasca in timpul celui de-al doilea razboi mondial ar putea fi o astfel de amintire, uitata intentionat.

Sa ne reamintim. Iata cum sunt descrise evenimentele de catre apropiatii celor care le-au trait.

Incepand cu 19 martie 1944 evreilor li s-a interzis să părăsească localitatea de domiciliu. Toţi cei care au fost găsiţi în drum spre casă, în trenuri, în gări, au fost arestaţi şi internaţi fără să mai poată lua legătura cu familia. Dispoziţiile antievreieşti au fost înăsprite, urmărind înlăturarea totală a evreilor din viaţa economică şi socială. Obligativitatea purtării semnului distinctiv al stelei galbene de către evrei dateaza din 5 aprilie 1944. O zi mai târziu au avut loc arestări masive si sechestarea tuturor averilor evreieşti. Nimeni nu putea reţine mai mult de 3.000 de pengö. Au fost închise şi sigilate toate magazinele evreieşti, mărfurile fiind confiscate. La 21 aprilie Sinagoga veche din Subcetate a fost rechiziţionată şi transformată în cazarmă pentru trupele germane. La 3 mai 1944 sute de afişe – semnate de adjunctul primarului – anunţa populaţia evreiască a oraşului despre înfiinţarea Ghetoului şi limitarea ieşirii pe străzi la o oră pe zi, între orele 9 şi 10 a.m. O sută de comisii, repartizate pe cartiere şi străzi, au împânzit oraşul, au pătruns în casele locuite de evrei şi au somat locatarii să-şi părăsească căminele, putând să ia cu ei un bagaj de maximum 50 kg de persoană.Ghetoul desemnat evreilor orădeni avea o suprafaţă de 130 iugăre cadastrale, zona din jurul Sinagogii mari ortodoxe. Împrejmuit cu un gard de scânduri de doi metri înălţime, Ghetoul a fost închis şi păzit cu stricteţe. În afară de acesta, la Oradea a mai funcţionat încă un ghetou, în Cazarma Crişului, cel al măturătorilor de stradă, precum şi în jurul acestuia, unde, sub cerul liber, a fost amplasată populaţia evreiască din provincie, în jur de 8.000 de oameni.  Tot acum se înfiinţeaza oficiul de anchetă al jandarmilor, „Dréher” (locatia fiind fabrica de bere Dréher-Haggenmacher), evreii fiind anchetati prin intermediu torturii. Evacuarea Ghetoului a inceput in 25 mai 1944.Între 25 mai şi 3 iunie 1944, au fost ridicaţi în mod planificat, zilnic câte 2.500-3.000 de evrei. După o călătorie de 4 zile erau predaţi germanilor din Kosice, şi duşi mai departe în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. Ajunşi aici, doar aproximativ 10% din cei sosiţi au fost selecţionaţi – temporar – pentru muncă, restul au fost imediat gazaţi şi arşi. Evreii din Oradea au fost nimiciţi spre sfârşitul perioadei de funcţionare a Auschwitz-ului. Dupa după război s-au întors în Oradea aproximativ 2.000 de supravieţuitori ai lagărelor şi ai detaşamentelor de muncă, trimise încă în anii anteriori în Ucraina.

O istorie mai detailata a comunitatii evreiesti din Oradea gasiti pe site-ul web al acesteia http://www.jccoradea.ro/.

Si pentru ca propria istorie trebuie asumata, vizitati in aceste zile expozitia de fotografii “Noaptea de cristal”, expozitie gazduita pana in 12 noiembrie de Comunitatea Evreilor din Oradea, Str. Mihai Viteazu nr. 4.