Oradea acoperită de nea.

Este prima dată în anul acesta când Crişul Repede a îngheţat.
Româna are mai multe cuvinte pentru fulgii care cad din cer în fiecare iarnă. Nea, zăpadă, omăt. Cuvântul neá este de origine latină asemănător cu aromânul neao, meglenoromânul nęuă, şi istroromânul nęwu, provenind din latinul nĭvem şi cu celelalte limbi neolatine. Există şi un verb, a îneua, precum şi un substantiv derivat, neios, pentru a denumi luna decembrie, provenind din latinul nĭνōsus. Zăpadă, în schimb, vine din slavă “zapadŭ” care înseamnă „cădere”, iar omăt vine de la slavul omesti, ometą „a arunca”, rus. omet „morman”, sb. omet „măturat”. Un cuvânt derivat din acesta este nămete. Ometiță poate însemna fulg de zăpadă şi praf de făină. Troiene, în pofida apropierii de numele împăratului Traian, pare şi el slav, apărând în limba română cam din secolul al XV-lea. Mai nou au apărut sulurile de zăpadă care nu au nevoie de etimologie. Prin Bihor se spune “nea” sau “neauă”.