Marţi, pe la prânz

Nu ştiu cum e cu ceasurile rele de marţi dau eu nu am avut până acum decât trei dialoguri ciudate:

Dialogul No. 1, pi centru, cu nişte ţigănci:
– Doamna, nu ştiţi unde e Direcţia de Protecţie a Copilului?
Ştiu.Le-am explicat, în cel mai politically correct mod posibil, ce autobuz, pe ce stradă.Vădit impresionate de cunoştinţele mele despre instituţiile oficiale ale oraşului…
-Bine doamnă, lăsaţi Direcţia. Banca de handicapaţi nu ştiţi unde e?
Nu ştiam. Ceva mai încolo, după o aşteptare degeaba la propria bancă, nu spun care, mi-am dat seama că întâlirea cu tigăncile fusese una providenţială, dar vai, iar nu am ştiu să citesc semnele.

Dialogul No. 2, la Bibliotecă, între trei bibliotecare. Una către celelalte:
– Cine vrea să vină la festivalul de film (cu referire la BUSHO si Caravana Tiff)?
– Ce avantaje avem?
Da chiar aşa….

Dialogul No. 3, intre bibliotecară si fiica mea:
– Cum te cheamă frumuşico?
– Irina
– Şi mai cum?
– Ada
– Şi cum îţi place să ţi se spună?
– Cenuşăreasa

Ziua e încă lungă.