Locul ascuns, greu de pătruns…locul ferit, greu de găsit

Nu, nu e adevărat ca nu îmi plac pozele cu apusuri de soare, curcubee, clădiri secession, pomi înfloriţi sau dezfrunziţi. Chiar îmi plac. Doar că Oradea mai are altceva, lucruri sau locuri pe lângă care trecem de multe ori, fără sa le observam sau să vrem sa le vedem. Dispărute în peisaj.

Mai jos aveti imagini cu cladirea unui manej.

Fost loc de „exercitii militare”, destinaţie indicată până acum vreo doi ani şi de placute cu citate înalţătoare despre patrie, progres şi armată, manejul e în prezent, zob. Dacă vreunul dintre voi are înclinaţie spre producţie de film de razboi, iată decorul ideal. Ca şi cum ar fi fost bombardat din mai multe parti simultan, iar ocupantii au fugit in grabă, lăsând în urma doar un scaun cu trei picioare, un abajur fără bec, jumatatea unui poster cu fata lunii iulie şi trei şireturi de bocanc. O parte din acoperiş a fost desfăcut de niste orădeni cu simt practic, adepţi ai ideii „ nimic nu se pierde, totul se consumă”. Sau „se transformă”? Cladirea mai are încă ziduri şi o parte din tencuiala originală.

Mergeţi, vizitaţi, e un obiectiv turistic pe cale de dispariţie, în continuă transformare.