Amplasată lângă o veche librărie celebră, această librărie a fost înfiinţată după al doilea război mondial cu denumirea de “Voinţa Poporului”. Prin anii 50 ai secolului trecut s-a numit “Puşkin” pentru ca apoi să se consacre cu numele de “Librăria Eminescu”. Sfârşitul i l-a adus capitalismul postcomunist, când a fost “vânată” pentru locaţia sa ultracentrală. Spaţiul a fost vândut unui lanţ de farmacii.
Vă mai aduceţi aminte vreo carte pe care aţi cumpărat-o aici?
Sursa foto-Liviu Borcea, Memoria caselor, Editura Arca, Oradea, 2003.
Trist. Se pare ca ceilalti cititorii ai vostri fie sunt amnezici, fie nu citesc carti sau nu cumpara carti! 🙂 Eu la libraria Eminescu am cumparat multe din volumele aparute in Colectia romanelor de dragoste sau chiar manualele de sociologie publicate de cei de la Polirom s.a.m.d.
stiu ca ma plimab cu placere printre cartile de aici. De cumparat, nu mai tin minte sa fi cumparat ( nu eram eu cel cu banii pe vremea aia : D )
dar mi-a parut rau de librarie, ca era frumoasa si foarte bine aprovizionata. S-a dus si asta si libraria Tineretului, mai jos pe Corso
daaa, enciclopedia geografica a romaniei, s-au mirat si vanzatoarele pentru ca era destul de scumpa pe vremea aceea, inainte de 89
Ce vremuri, am fost dezamăgit când s-a transformat în farmacie…
Cărți cumpărate de aici? Multe, bună parte din bibliotecă sunt de la Librăria Eminescu… O cunoșteam pe doamna Marta, șefa… se spune că aveam pile…. “Numele trandafirului” cred că eram în clasa a X a… ’84-’85… Apoi “Istoria credințelor și ideilor religioase” vol I și II …vol III cred că a apărut după ’90 dar tot de la Eminiescu l-am luat… și multe altele… ce vremuri…
Îmi pare nespus de rău că a dispărut. Acum mă uitam pe Google Maps și am văzut cu tristețe o farmacie SensiBlu în locul librăriei.
Dacă cineva își aduce aminte de titlul unei cărți pe care o tot caut de ceva vreme… am cumpărat-o de aici cu bunica prin ’82 și devenise cartea mea favorită; din păcate nu mai țin minte cum se cheamă, dar știu că era format relativ mare, cu multe desene colorate (ca benzile desenate), și era despre aventurile unui mic maimuțoi, pitic sau băiețel… ceva cu M, într-o pădure sau așa ceva. Poate că a fost inspirată de Șmurfi.
Țin minte că am văzut concomitent ediția în limba maghiară – cred că autorul era maghiar.
Am căutat și la anticariat pe Internet, dar greu să pot găsi nemaiștiind datele.
Mulțumesc,
Virgil
Nu e cumva vorba de “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” de Nikolai Nosov?