În aprilie 2004, Primăria ii acorda lui Karoly Irenaeus Jozsef, titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Oradea”.
Karoly Irenaeus Jozsef este cunoscut pentru meritele sale ca si fizician si savant la inceputul anilor 1900. Se spune ca, Irenaeus a reuşit, în anul 1893, în curtea Gimnaziului de la Oradea, să facă prima transmisie radio, la 20 de metri distanţă.
Experimentele profesorului au continuat, drept pentru care, în primăvara lui 1895, a reuşit să transmită semnale sonore, în codul Morse, până la o distanţă de 10 kilometri. Károly József Irenaeus a rămas în istoria Oradiei prin importantele sale contribuţii aduse modernizării oraşului. De pildă, în 1896, Irenaeus a asamblat, în urma achiziţionării pieselor din Europa, un aparat Röntgen extrem de performant la acea vreme, aparat folosit ulterior pentru investigaţia gratuită a peste 2000 de orădeni.
După ce, în 1901, a fost ales consilier municipal, a reuşit, în decembrie 1903, să pună în funcţiune prima uzină electrică din oraş, iar în aprilie 1905, prima reţea de transport în comun care cuprindea cinci linii de tramvai, cu o lungime totală de 13 kilometri. A făcut cercetări legate de nivelul radioactivităţii solului, apei şi aerului oraşului. Ca urmare a unui proiect înaintat de savant Consiliului Local, în anul 1912, sumele plătite de orădeni pentru energia electrică s-au redus considerabil.
Cine a fost József Károly?
József Károly s-a născut la 6 martie 1854, în comuna Gönc din comitatul Abaúj-Torna (azi judeţul Borsod-Abaúj- Zemplén, Republica Ungaria). În urma absolvirii claselor primare, în anul 1865 părinţii săi l-au înscris la gimnaziul Ordinului Premonstratens de la Košice (azi în Republica Slovacă). La terminarea primelor şase clase ale acestuia, s-a orientat spre gimnaziul Ordinului piarist, din Kecskemét (azi în Republica Ungaria), unde a absolvit inclusiv examenul de maturitate/bacalaureatul. În calitate de profesor de fizică, practicant, la Banska Štiavnica (azi în Slovacia), şi-a dat seama de posibilităţile unei perfecţionări continue. În consecinţă, a luat decizia să-şi continue studiile, participând la cursurile de metafizică, fizică, chimie şi mine ale Academiei de Mine şi Silvicultură din Banska Štiavnica.
În 1875 a renunţat la Ordinul Piarist şi s-a afiliat Ordinului Premonstratens, adoptând numele de ordin Irenaeus. În gimnaziul din Košice al acestui Ordin, a petrecut şase ani. La 18 august 1880, a devenit profesor la gimnaziul Ordinului Premonstratens de la Oradea, unde a activat aproape trei zeci şi trei de ani. În perioada amintită, a absolvit Facultatea de filozofie şi fizică a Universităţii de Ştiinţe din Cluj, în 1882, susţinându-şi teza de doctorat în filozofie, în acelaşi oraş, în 1886. A predat diverse materii, în principal fizică şi matematică, dar şi religie, limba şi literatura maghiară, filozofie şi geografie fizică. În paralel cu activitatea desfăşurată la gimnaziul premonstratens, a predat şi la Academia de drept din Oradea, în perioada 19 august 1890-20 aprilie 1919, precum şi în calitate de profesor particular la Universitatea clujeană, în perioada 1906-1918 – o dată pe săptămână. Pe lângă activitatea didactică, demne de menţionat sunt prezenţele sale la conducerea staţiei de la Oradea, a Institutului Naţional de Meteorologie şi Reţelei de măsurare a apei de ploaie. De asemenea, a fost colaborator al revistei Annalen der Physik und Chemie (Analele fizicii şi chimiei) din Leipzig, membru corespondent al Bibliotecii Naţionale de Pedagogie şi al Consiliului Muzeului de Material Didactic (vezi în Nagyváradi Napló, 1906, nr. 237, p. 4).
Deşi, a reuşit să-şi valorifice cunoştinţele vaste, prin inventarea telegrafului fără fir şi a fotografiei cu raze X, numele său a rămas în umbră, nebrevetându-şi invenţiile. Printre alte merite, nu mai puţin importante, sunt implicările în înfiinţarea Uzinei de apă şi Uzinei electrice din Oradea. În perioada 12 decembrie 1902-1908, a făcut parte din comisia de cenzori, ale acesteia din urmă. A trecut la cele eterne la 13 martie 1929.
Omagiu postmortem
Dr. Károly József Irenaeus a decedat la 13 martie 1929, în Oradea. Pe traseul parcurs de procesiunea funerară, au fost aprinse toate luminile, în semn de recunoştinţă pentru contribuţia savantului la introducerea electricităţii în oraş.
Bibliografie-Ronald Hochhauser-Contribuţie la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioda 1848-1948, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2011
Sursa foto- LAKOS, Lajos, Nagyvárad múltja és jelenéből (Din trecutul şi prezentul oraşului Oradea), Nagyvárad, 1904
multumesc pentru acest articol…ma bucura enorm ca mai sunt oameni care sunt mandri de orasul lor…ma simt mandra dar si rusinata ca la varsta mea acum reusesc sa aflu aceste adevaruri despre Oradea orasul meu