Vizitele de lucru ale lui Nicolae Ceauşescu la Oradea

1. Mircea

   Posted December 28, 2011 at 8:10 AM

   Bravo, Mirela!
   Contributiile tale, ca de obicei, valoreaza $$$$$$$ 🙂

2. Dorin

   Posted December 28, 2011 at 11:39 AM

   Bravo, Mirela!
   Asemenea marturii trebuie foarte bine pastrate, pentru ca, din pacate, tinerilor de azi le e tot mai greu sa inteleaga “ce a fost atat de teribil” in comunism…
   Eu imi amintesc doar ceea ce ma preocupa la varsta respectiva (clasa a VII-a)… In timpul vizitei sale din 1987, asteptam (nu stiu ce anume – defilarea, sau oricum incheierea) pe str. V. Alecsandri. Nu puteai sa umbli pe unde te taia capul, erau filtre de securisti, iar in Piata Unirii unde era tribuna oficiala intrau doar coloanele organizate (si bine verificate). Am stat probabil o vesnicie imobilizati intr-un singur loc (nici macar nu se punea problema vreunor toatele publice mobile etc.). Dar eu si colegii mei de clasa ne-am simtit extraordinar de bine: am putut admira de jur imprejur masina oficiala a Ceausestilor parcata in gangul de intrare in Pasajul Vulturul Negru – acel ARO de constructie speciala, care pot sa va marturisesc ca arata grozav. Si stiam cu totii ca are motor englezesc…

3. Nagy Beatrix

   Posted December 28, 2011 at 5:00 PM

   As vrea sa intreb pe doamna care a comentat mai sus , iar acum cum este cind vine un presedinte de stat in vizita intr-un oras? Politia pe unde este? Oare te poti apropia de presedintele unui stat? Iar care sistem este mai bun decit acela comunist? Acum este mai bine, puteti visa dar nu puteti avea, fara bani esti un nimeni in drum, prostitutia pare o valoare fundamentala ptr. oricare femeie care vrea sa devina “cineva”. Eu intr-adevar ma mir cum romanii nu isi dau seama de urmarile grave al capitalismului. Draga doamna de mai sus, reusiti cu salarul pina la sfirsitul lunii? Cel putin mama mea pe vremea lui Ceausescu cu trei copii reusea… Iar eu cu unul,nu prea… dar am libertatea sa visez…

4. Mirela

   Posted December 29, 2011 at 8:22 AM

   Nu cred ca prostitutia este o valoare fundamentala a femeii din Romania de azi. Si pentru ca sunt puse valorile in discutie, poate sunt lucruri mai importante decat ce anume punem copiilor pe masa. Libertatea ar fi una din aceste valori. Nu ar trebui ca nemultumirile fata de regimul actual sa se identifice automat cu o nostalgie fata de regimul comunist. Daca azi nu e bine nu inseamna neaparat ca ce a fost ieri era atat de fantastic. Impotriva acelui ieri au murit oameni in decembrie 89 iar schimbarea regimului a fost imbratisata de toti. Puteti prin comparatie sa incercati sa va duceti aminte ce putea face o femeie in regimul comunist, cum era supusa unor controale ginecologice la locul de munca, cum i se dictau exact cati copii trebuie sa aiba pentru a fi o mama eroina sau cum nu putea sa aiba decat anumite profesii, citi anumite carti. La urma urmei, ce puteai pune atunci copiilor pe masa si nu poti pune acum? Paine, salam cu soia, 1 pachet de unt pe luna, 1 kg de zahar, unul de carne. 1 litru de lapte pe zi. Banane verzi de Craciun. Cred ca putem face asta si acum, asa-i?

5. Nagy Beatrix

   Posted December 30, 2011 at 12:37 PM

   Eu cred ca am pierdut total si acele putine valori care are comunismul, adica adevarate valori umane, iar acum ne gindim doar la o forma de libertate care este falsa, ptr. ca noi de fapt nu suntem liberi sa facem nimic. Oricum istoria este un ciclu, iar umanitatea se va intoarce la un stat simplu, natural si cit mai apropriat de un socialism.

6. AdrianG

   Posted October 9, 2012 at 12:12 PM

   “Ceausescu, dormi la noi,/ Sa nu facem ore joi!” (Vizita din ’82 a fost intr-o miercuri si ne-au scos cu scoala “pe traseu” sa-l asteptam in soare toata ziua ca sa-l aplaudam cateva secunde. Nu se stia daca Tovarasul va innopta aici…)

7. Dana

   Posted October 12, 2012 at 12:18 PM

   Eu imi amintesc ca la una dintre vizite, aveam vreo 10-12 ani, eram pioniera si ne-au tinut in strada, la intersectia strazilor Dacia cu Decebal, unde este acum parcul cu fantanile. Am stat cel putin 4 ore, era un frig de toamna sau primavara nu stiu sigur. Stiu doar ca eram imbracata in bluza alba si fusta neagra plisata de pionier si am rabdat un frig ingrozitor, m-am imbolnavit foarte rau. De cate ori trec prin intersectia aceea imi amintesc de ziua cu pricina si ma gandesc cu bucurie ca nu trebuie sa treaca si fetita mea prin ce am trecut noi atunci. NU spun ca e usoara viata acum dar, decat sa mai traim grozaviile de atunci mai bine sa rabdam foame acum…

Trackbacks / Pings

1. 2 ani | Oradea Mea

Comments Closed

Comments are closed. You will not be able to post a comment in this post.