Cetatea Cheresig

de Doru Marta

Unul dintre cele mai interesante monumente medievale păstrate aproape intacte din momentul construcţiei este donjonul de la Cheresig, jud. Bihor construit din cărămizi și liant din mortar de foarte bună calitate, iar la bază au fost folosiţi tiranţi din lemn aşezaţi atât în grosimea zidurilor, dar şi pe lăţime.

Construcția, extrem de masivă, este un turn hexagonal cu laturile inegale având dimensiunile de 11,70 x 10,30 x 7,40 x 3,30 x 5,00 x 4,90 m., măsurate în sensul acelor de ceasornic. Donjonul are zidurile la bază groase de patru metri. Pe măsură ce edificiul se înalță zidurile se îngustează spre partea superioară până la 1,10 m. Structura donjonului de la Cheresig este una de excepţie, având parterul şi cele patru etaje integrate pe o înălţime de 26 m., fiind cea mai înaltă construcţie de acest gen păstrată în Transilvania.

Pe latura de est funcţiona o poartă cu o deschidere în arc semicircular, o altă intrare existând la nivelul al treilea, la o înălţime de aproximativ nouă metri faţă de sol. Intrarea la acest nivel era făcută cu ajutorul unei scări mobile. Parterul era delimitat de primul etaj, iar acesta de cel următor prin planşee din lemn a căror urme se pot observa în zidăria clădirii la nivelul amintitelor etaje. Accesul la etajele superioare, patru şi cinci se realiza cu ajutorul unor trepte incluse în grosimea zidului. Ultimul etaj este penetrat pe fiecare latură cu ferestre care ofereau o excelentă perspectivă asupra zonei. Coronamentul turnului, aflat la 24 m. înălţime păstrează urmele unor creneluri, dar şi pe cele ale unui coridor din lemn care înconjura ca o platformă exterioară partea superioară a ultimului nivel. Deasupra se afla, probabil un acoperiş piramidal din lemn. Parterul şi primul nivel au fost boltite.

Foto: Ovidiu Pascu

În jurul donjonului au existat şi alte amenajări, astăzi dispărute. Unul din cele mai interesante este cea a unui palat interior, care este sugerat de urma unei şarpante în două ape vizibilă pe latura de est a turnului. Un inventar târziu din anul 1635 aminteşte funcţionarea unui palat de mici dimensiuni, care avea doar câteva încăperi. Tot în acest context a fost amintită şi capela cetăţii. În interior exista și o fântână (cisternă ?), element obligatoriu în cazul unei cetăţi.

Siguranţa donjonului, dar şi a celorlalte amenajări interioare era asigurată de trei elemente, dintre care unul pare a fi singular pe teritoriul României, un mic dâmb cu o înălţime de 5 – 6 m. faţă de zona înconjurătoare ridicat artificial un val de pământ de formă circulară, probabil cu palisadă și șanţul în formă de pâlnie care, eventual putea fi umplut de apele Crişului Repede cu numeroase braţe secundare. Inventarul din anul 1635 aminteşte de un complex fortificat cu dublă incintă, două porţi, dintre care una „mai veche” şi o poartă spre pădure, realitate verificabilă doar prin cercetări arheologice.

Foto: Ovidiu Pascu

Datarea donjonului de la Cheresig este relativ simplă, în ciuda faptului că este o prezenţă relativ insolită în peisajul arhitectonic romanic din Transilvania, prin unicitatea sa de turn hexagonal de formă neregulată. Pentu datare ferestrele romanice în arc semicircular şi folosirea boltirilor semicilindrice între etaje oferă bune analogii în Transilvania, Ungaria, Slovacia şi Boemia, cu datări în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, deşi în cazul Cheresigului se poate opta şi pentru ultima treime sau sfert al intervalului amintit. Donjoanele au fost construcţii prezente în întreaga Europă, având cel puţin în prima fază a evoluţiei un dublu rol: cel de locuinţă propriu-zisă, dar şi de centru al domeniului nobiliar, cnezial sau element local al puterii regale.

Sursa foto

Prima atestare documentară datează din ziua de 25 dembrie 1289, când regele Ladislau al IV-lea Cumanul dădea poruncă din Cheresig oştilor comitatelor Sătmar, Bereg şi Szabolcs să pornească contra voievodului Roland Borşa, aflat într-un vechi conflict cu regele maghiar. În fapt, cetatea de la Cheresig fusese uzurpată de către voievodul ardelean împreună cu cele trei dintre satele care alcătuiau domeniul: Toboliu, Tărian şi Sântandrei.

Conflictul a contiuat şi în prima jumătate a anului următor. Regele, prin apropierea sa de cumanii încă parţial păgâni, dar şi de românii transilvăneni ortodocşi, şi-a atras împotrivirea bisericii catolice. Un complot regizat, se pare, tot de clanul Borşa cu complicitatea bisericii catolice, va duce la asasinarea regelui în ziua de 10 iulie 1290, chiar sub zidurile cetăţii de la Cheresig, posibil şi cu ajutorul unei părţi a căpeteniilor cumane. În următoarele două decenii cetatea a trecut succesiv din mâna regelităţii în cea a familiei Borşa, ultimii stăpâni ai acesteia în zonă fiind palatinul Kopasz (Pleşuvul) şi Beke în anul 1313. Abia intervenţia energică a primului rege angevin pe tronul Ungariei, Carol Robert va readuce cetatea sub stăpânirea regală în anul 1316. La 1321 la Cheresig sunt amintiţi castelanul Alexandru (castellanus noster (regis) de Kyryszig), un an mai târziu vicecastelanul Nicolae, apoi Bartolomeu în anul 1326, pentru ca la 1327 cetatea să fie amintită sub denumirea de castrum. Statutul de cetate regală se menţine până în anul 1390, când regele Sigismund de Luxemburg donează cetatea şi domeniul banului Ştefan Losonczi, pentru ca numai şase ani mai târziu ambele să intre pentru vreme îndelungată în proprietatea puternicei familii Csaky.

Localitatea a prosperat, primind în anul 1443 statutul de târg (oppidum), fiind în acelaşi timp şi loc de vamă; a fost din timp în timp , la fel ca şi domeniul, împărţită între diferiţii descendenţi ai familiei Csaky. În anul 1526, într-un document, cetatea este semnalată ca având un turn mare, realitate care desemna evident donjonul acesteia. Îna nul 1514 a cunoscut asediul răsculaţilor lui Gheorghe Doja.

Un alt document extrem de interesant, datat în anul 1552, este conscripţia realizată de noua administraţie austriacă, care a ocupat comitatul Bihor între anii 1551 – 1556 era un târg de talie medie cu 27 de porţi şi jumătate (poarta medievală era o unitate fiscală cuprinzând două gopodării), 55 de case şi aproximativ 275 de locuitori. Ultimele informaţii documentare legate de cetate datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Astfel în anii 1604 – 1606, atât cetatea, dar şi târgul au fost devastate de către haiduci în timpul domniei principelui Ştefan Bocskay. Aceştia erau aşezati în zona Salontei. În sfârşit, mai sus pomenitul inventar al cetăţii realizat în data de 3 august 1635 înşiră cele câteva arme aflate în cetate, fără însă a face menţiuni exprese legate de starea ei. Este posibil ca atunci să fi început procesul de abandonare agravat de cucerirea turcească din anul 1660.

Impresionant monument al arhitecturii romanice transilvănene din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, donjonul de la Cheresig merită o soartă mai bună. Este de amintit faptul că în anul 1967 a existat o tentativă de restaurare, proiectul întocmit de către un grup de arhitecţi orădeni rămânând din păcate doar pe planşeta acestora.

 Fotografie din 1932. Sursa foto

Bibliografie:

Alexandru Avram, Arhitectura romanică din nord-vestul României, Sibiu, 2006.
L. Borcea, Conscrierea comitatului Bihor din 1552, în Crisia, XXIV, 1994, p. 246,256.
I. Crişan, Aşezări rurale medievale din Crişana (secolele VIII – XIII), Oradea, 2006.
D. Marta, Donjonul de la Cheresig (jud. Bihor). Istoric şi propuneri de restaurare, în Crisia, XL, 2009, p. 83 – 92.
A.A.Rusu, Castelarea carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII – XIV), Cluj-Napoca, 2005.
T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregaţional, Clu-Napoca, 2003, p. 226.