Capela Familiei Batthyany de la Piatra Şoimului

Familia Batthyany a detinut domeniul Aleşdului începând cu anul 1779. Aceasta descinde din Batthyany G. care a avut un fiu, Jozsef, înzestrat de către împărăteasa Maria Tereza cu proprietatea de pe Crişul Repede. Jozsef Batthyany este cel care a construit castelul baroc din centrul localităţii Aleşd, azi spitalul, terminat până pe la 1830.
Castelul Batthyány din Aleşd(Mai multe fotografii vezi aici )

Soţia sa Anna Lazar de Gyulakut (Fântânele) în Transilvania i-a dăruit doi fii care însă au murit la vârste fragede. Nici soţia nu le-a supravieţuit mulţi ani trecând la cele veşnice la numai 45 de ani. În 1821 groful a hotărât să le aleagă locul de veci într-o capelă de pe lângă ruinele cetăţii medievale de la Piatra Şoimului.

Dacă aici a fost refolosit un monument mai vechi ridicat din cărămidă şi piatră sau pur şi simplu capela a fost extinsă, doar cercetări arheologice sau de parament mai pot preciza. Absida pare mai nouă şi este construită în stil baroc. În acest moment edificiul se află în ruină, iar detectoriştii, îşi satisfac propriile curiozităţi în interior.

Contele s-a căsătorit a doua oară şi a lăsat de astă dată un urmaş botezat ca şi tatăl său. La 1851 s-a stins din viaţă la Viena fiind îngropat la Nemetujvar sau Güssing, o localitate situată azi în estul Austriei (Burgenland), leagănul conţilor cu numele Batthyany.

Castelul de la Güssing

Această ilustră familie nobiliară maghiară a dat episcopi, generali şi primul ministru al Ungariei revoluţionare executat de către austrieci în 1849. Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a fost înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei, Batthyány Ignác (1741-1798).
Pe la 1883 se pare că monumentele tombale ale contesei Anna Lazar Gyulakut, ale fiului ei Ludovic de zece ani (decedat în 1815) şi a lui Francisc de numai trei ani cu inscripţiile funerare în limba latină se aflau încă în capela de la Peştiş, fiind copiate de Nagy Sandor. În 17 martie 1968 se pare că un învăţător din Aleşd le-a mai văzut în capelă, dar Liviu Borcea, fost profesor de istorie în aceeaşi localitate, le aminteşte ca fiind mutate în biserica romano-catolică, acum se pare, în colecţia Muzeului şcolar din Aleşd.
Construcţia se află într-o stare avansată de degradare şi necesită o rapidă intervenţie, adăugarea unor învelitori şi protecţia împotriva “căutătorilor de comori” (afecţiune psihică care se manifestă prin credinţa în iminente descoperiri în pofida oricăror evidenţe contrare, culminând prin halucinaţii vizuale a unor “flăcări albastre”)

Bibliogafie:
Jozsa Ferenc, Élesd monografia, Nagyvarad, 2001, p. 30-32
Repertoriul monumentelor din judeţul Bihor, Oradea, 1974.