Un « afiş » electoral din centrul Oradiei şi alegerile din 1946.

Un fel de afiş electoral la intrarea într-un imobil ne duce aminte de cea mai mare fraudă electorală din istoria României. Pe o stradă cu un nume parcă predestinat, un sablonaj, cum se numesc astfel de îndemnuri electorale pictate pe pereţi, a rămas un semn al vremurilor de foamete, sărăcie şi incertitudine de după cel de al doilea război mondial.
Mesajul înscris pe pereţi abia se mai observă după 66 de ani de la aplicarea lui cu vopsea roşie. « Votaţi B. P. D. ☼ » este tot ce strada a mai păstrat din acel an electoral de după război.

Organizate şi câştigate de comunişti şi de tovarăşii lor de drum, sub atenta supraveghere a trupelor sovietice, alegerile au adus la putere coaliţia denumită Blocul Partidelor Democrate formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, precum şi fracţiunile desprinse din principalele partide care au asigurat în perioada interbelică alternarea la putere: Partidul Naţional Liberal – Tătărescu şi acel Partid Naţional Ţărănesc condus de Anton Alexandrescu. La acestea s-a adăugat şi Comitetul Democrat Evreiesc, iar MADOSZ-ul sau Uniunea Populară Maghiară se afla în strânsă vechi relaţii cu comuniştii. Primul ministru al guvernului României, Petru Groza, era şeful Frontului Plugarilor, cea mai bine reprezentată formaţiune politică guvernamentală în opţiunile electoratului.

De partea cealaltă a baricadei se afla opoziţia democratică reprezentată de Partidul Naţional Ţărănesc condus de Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Liberal de către Constantin (Dinu) I. C. Brătianu. Partidul Ţărănesc-Democrat condus de dr. N. Lupu s-a desprins la începutul anului 1946 din P.N. Ţ. – Maniu. Partidul Social Democrat Independent condus de Constantin Titel Petrescu nu a acceptat ralierea la comunişti, ci doar la sprijinul reciproc cu partidele istorice prin acordul din 21 octombrie 1946. Celelalte partide care au mai participat la campanie au obţinut scoruri insignifiante.

Campania s-a derulat după noua lege electorală din iulie 1946 prin care a fost desfinţat Senatul, reprezentanţii fiind aleşi pentru un parlament unicameral (Adunarea deputaţilor) pe baza votului universal care a inclus pentru prima dată şi femeile, dar şi militarii sau magistraţii. Prin prevederea unor „indemnităţi” li se puteau interzice unor reprezentanţi ai regimului legionar şi antonescian, “duşmani ai poporului”, participarea la alegeri. Ea a fost folosită şi pentru membrii incomozi ai opoziţiei. Astfel lui Ion Mihalache, vicepreşedintele PNŢ, i s-a interzis să candideze pentru că participase de la războiul antisovietic, ca voluntar. Regele nu mai putea dizolva parlamentul, fiind lipsit de unul dintre cele mai importante prerogative. Atribuirea semnelor electorale s-a făcut în ordinea depunerii cererilor, în 30 de zile de la publicarea legii. A doua zi după publicare, vechile însemne electorale ale PNŢ şi PNL au fost atribuite facţiunilor PNŢ-Alexandrescu şi PNL-Tătărescu membre ale BPN.
Blocul Partidelor Democratice B. P. N., constituit la 17 mai 1946 ca alianţă electorală în jurul comuniştilor dispunea de toate resursele statului, administrative şi de păstrare a ordinii publice, precum Jandarmeria. Coalitia a produs o cantitate imensă de manifeste şi afişe controlând tipografiile prin sindicate. În împrejurările anilor de secetă din 1945 şi 1946, comuniştii deţineau şi o mare parte din rezervele de hrană pe care le-a obţinut printr-un sistem de contribuţii impuse ţăranilor pe care le puteau redistribui în folosul lor. La multe secţii de votare paza a fost asigurată de soldaţi din diviziile Tudor Vladimirescu şi Horea, Cloşca şi Crişan, constituite din prizonieri români din Uniunea Sovietică talonaţi, potrivit sistemului bolşevic, de către politruci.

Afiş electoral vopsit pe Cinematograful Lira din Bucureşti

Data alegerilor a fost stabilită cu abia o lună înainte, iar votarea s-a petrecut într-o zi de marţi, nu întâmplător la exact la cinci ani de la data contraofensivei sovietice în bătălia de la Stalingrad.
Deşi, după estimările unor istorici, alegerile au fost câştigate de PNŢ cu un scor care i-ar fi permis chiar singur o majoritate, alegerile au fost câştigate de BPD cu 79,86%., potrivit datelor oficiale, când unii estimează că nu a obţinut mai mult de 48% din voturi (oricum, un scor foarte bun). Foreign Office precum şi Roy Melbourne (reprezentantul S.U.A. în România) au declarat alegerile un fals complet sau total. Ele nici nu au fost recunoscute de aceste ţări.

Alegerile din 1946 la Oradea

Alegerile electorale din 1946 au fost organizate şi la Oradea, ca în toată ţara, de către reprezentanţii coaliţiei la putere. B.P.D a uzat de următoarele strategii: 1) creşterea populaţiei care aderă la formele politice de stânga, 2) subordonarea şi controlul principalelor sectoare ale vieţii publice-aparatul administrativ, sindicatele şi 3) discreditarea opoziţiei.
La Oradea, realizarea acestui ultim obiectiv a intrat în sarcina organizaţiei judeţene a PCR care a constituit un „cerc de informare şi documentare” format din doi activişti de partid, Wallmann Laszlo, Walter Rabinovici şi „încă trei tovarăşi”. Aceştia se întalneau de două ori pe săptămână, miercurea şi sâmbăta, pentru a discuta „progresele”. Principala activitate a cercului de informare şi documentare a fost culegerea de informaţii despre membrii orădeni ai partidelor istorice, identificarea de posibili informatori şi infiltrarea unor persoane de încredere în cadrul partidelor de opoziţie. S-a reuşit, de asemenea, interceptarea de corespondenţe aparţinând PNL Oradea precum şi identificarea unor „elemente care împiedică înfăurirea democraţiei adevărate”. Aceste „elemente” erau persoane care se opuneau PCR şi militau public împotriva acestuia. Un exemplu este cel al învăţătorului Stana Ion, din Vadu Crişului, a căror declaraţii împotriva regimului au fost raportate de către membrii „cercului de informare şi documentare” autorităţilor împreună cu recomandarea ca acesta să fie reţinut. În aceeaşi manieră s-a procedat cu toţi opozanţii mai importanţi. Discreditarea opoziţiei s-a realizat cu ajutorul presei locale, ziarul Crişana fiind, la acea vreme, organul de presă al PCR. Principala ţintă a presei a fost Roxin Teodor, liderul local al PNŢ a cărui „intenţii duşmănoase” erau aduse la cunoştinţa populaţiei care era atenţionată asupra faptului că acesta făcuse avere în mod fraudulos şi colaborase cu naziştii în timpul războiului. Mitingul electoral PNŢ realizat la Oradea a fost prezentat ironic în presă, aceasta ridiculizând numărul redus al participanţilor. O puternică campanie negativă în presă a suferit şi avocatul Pelle Ioan, membru PNŢ, care era acuzat că apară în justiţie interesele „moşierului” de la Balc în procesul acestuia împotriva măsurilor de expropiere forţată, „pe cale revoluţionară”, a proprietăţii pe care acesta o deţinea.

În cursa electorala de la Oradea s-au înscris 6 partide, competiţia fiind de fapt între trei dintre acestea: Blocul Partidelor Democratice, avea ca semn electoral soarele, PNŢ avea ca semn electoral ochiul, PNL un unghi drept. Candidatura PSD independent nu a fost acceptată din cauza neplăţii taxelor pentru achitarea buletinelor de vot. Semnul electoral a constituit în alegerile din 1946 o importantă cale de manipulare a votului, în special în rândul populaţiei neştiutoare de carte care îşi expima votul luând drept indicator semnul electoral. În 16 august 1946, când sunt atribuite semnele electorale, linia şi cercul, semnele cu care partidele istorice PNŢ si PNL au candidat în perioada interbelică şi care erau familiare populaţiei, au fost atribuite fracţiunilor disidente P.N.L. (Tătărescu) şi P.N.Ţ. (Alexandrescu) care făceau parte acum din BPD. De asemenea, soarele, cuvânt care a fost puternic asociat cu sloganurile electorale ale partidului ţărănesc înainte de război, devenise acum semn electoral al B.P.D. Alegerile au fost organizate de instituţia prefectului. Acesta a realizat şi un sondaj pre-electoral pentru a cunoaşte opinia reală a electoratului, însă rezultatele nu au fost făcute publice.
Şi la Oradea, alegerile din 1946 s-au finalizat cu victoria B.P.D. După alegeri au fost realizate anchete pentru investigarea eventualelor „nereguli de votare” , acolo unde rezultatul final nu înclina în favoare B.P.D. O astfel de situaţie a fost la Şcoala de Jandarmi şi Jandarmeria CFR unde numărarea voturilor arăta o opţiune de 50% pentru PNŢ.

Bibliografie
Augustin Ţărău, Nicolae Mihu. Politici electorale practicate de B.P.D. în alegerile din 19 noiembrie din 1946 în judeţele Satu-mare şi Bihor, Crisia, 2000, p.543-560.