Vechile farmacii orădene

Demult,

exista la Oradea un anume Marco, menţionat în documente ca fiind „apotecar” în jurul anului 1400. Un inventar al cetăţii Oradea realizat în 1598 vorbeşte despre o încăpere specială, numită „domus specierum et aromatorum” în care se găseau vase specifice amestecului de substanţe, mojare, substanţe chimice şi foale pentru cuptoare. Una dintre cele mai complete enciclopedii medicale ale vremii, Ars Medica, este tipărită la Oradea în 1610 şi îl are ca autor pe Lencses Gyorgy, maestrul de ceremonii al soţiei căpitanului cetăţii la acea vreme. Cartea cuprinde „ leacuri utile şi de multe ori încercate împotriva unor maladii care se găsesc în corpul uman” şi conţine informaţii despre modalitatea de preparare a poţiunilor curative împotriva celor mai răspândite probleme medicale ale secolului XV.

Când a apărut prima farmacie orădeană?

Primele farmacii oficiale datează de la sfârşitul secolului XVII, începutul secolului XVIII. 1742 este anul apariţiei primei farmacii orădene numită Crucea de Aur. Aceasta era construită pe terenul dintre  Biserica Sf. Nicolae şi Episcopia Greco-catolică. După 1840, farmacia Crucea de Aur este situată în Piaţa Unirii, aripa dinspre Str. Mihai Pavel, în Casa Kovats, acolo unde este acum farmacia Delia. Din 1845 proprietarul farmaciei devine Bertsinszky Karoly, unul dintre cei mai renumiţi farmacişti orădeni.


În aceeaşi perioadă sunt menţionate la Oradea alte două farmacii. Una aparţinea ordinului premonstratens, fiind situată la 1730 în actuala stradă a Republicii, pe terenul actualului Hotel Parc. Cealaltă aparţinea ordinului iezuiţilor şi se numea “Fortuna”. După preluarea farmaciei ordinului premonstratens, aceasta se situa pe locul unde este acum şcoala Oltea Doamna. Mai târziu, ea fost vândută proprietarului farmaciei Crucea de Aur în 1775.
La sfârşitul secolului XVIII îşi face apariţia o nouă farmacie. Aceasta a aparţinut ordinului mizericordian şi se numea Rodia, existând pe amplasamentul original până în zilele noastre, pe Str. Republicii Nr. 33. Farmacia a apărut probabil în jurul anului 1770 şi a funcţionat pe lîngă spitalul mizericordienilor. Oficina mai păstrează farmecul de altă dată,  cu o parte din mobilier original din secolul XIX. Mai sunt, de asemenea, păstrate şapte busturi din gips, un ceas antic şi câteva vase de lemn. Fructul de la care îi vine numele, rodia, a fost folosit de mizericordieni ca o metaforă a „ Bisericii care poate uni oameni diferiţi într-o singură credinţă, asemeni rodiei sub a cărei coajă se află un număr mare de seminţe”.


Farmacia Coroana de Aur devenită ulterior Coroana Maghiară a fost următoarea farmacie apărută la Oradea. La finele secolului trecut ea îşi avea sediul pe actuala Str. Republicii nr.18, apoi la nr. 8, iar în 1907 a fost mutată pe Str. Roman Ciorogariu Nr. 1. Pe lângă cele trei farmacii deja consacrate, Crucea de Aur, Coroana Maghiară şi Rodia în 1798 apare farmacia Vulturul de Aur. Aceasta se situa în Piaţa Unirii Nr. 6, între Palatul Vulturul Negru şi Biserica cu Lună. Pe amplasamentul original se află acum tot o farmacie cu numele Montero.

În secolul XIX,

Oradea era, după Budapesta, oraşul cu cel mai mare număr de farmacii din Ungaria, iar în secolul XX, pe locul 5 în România. Numărul farmaciilor orădene a crescut exponenţial de la 6 farmacii în 1880 la 16 la începutul primului război mondial. Dacă până la 1900, Oradea se „îmbogăţea” cu o farmacie la 5 ani, după anul 1900 apărea o farmacie nouă în fiecare an.
În 1880 apare farmacia Leul, situată la începutul Căii Clujului, într-o clădire care a dispărut la construirea centrului civic. Următoarea farmacie apărută este Sf. Ladislau (1885), situată tot pe Clujului, în actuala Piaţa Tineretului (Templom ter).

În 1891 apare farmacia Îngerul Păzitor, situată pe Str. Primăriei colţ cu Str. I.L.Caragiale. Extinderea oraşului a determinat apariţia în 1896 a farmaciei Sf. Ştefan pe actuala Str. Mihai Eminescu la nr.60. În 1901 apare farmacia Şarpele, situată în Piaţa Ferdinand, iar în 1906, Steaua, situată în dreptul Pieţei Mari (Parcul 1 Decembrie) spre Str. Alecsandri. Nici una dintre aceste farmacii nu a supravieţuit probei timpului.


Îngerul păzitor


Sf. Ştefan


Şarpele, a patra clădire din stânga

În 1907, pe actuala stradă Cuza Vodă, colţ cu Str. Avram Iancu, a apărut farmacia Rakoczi Francisc al II-lea. Devenită ulterior Elixir şi dotată cu frumoase vitralii art nouveau, farmacia îşi încheie destinul la începutul anilor 2000. Altădată un colţ chic al centrului oraşului, amplasamentul fostei farmacii este azi literalmente dezbrăcat de orice patină. O altă farmacie care îşi păstrează şi azi amplasamentul a fost farmacia Madonna, apărută la 1908. Farmacia se mai poate mândri cu mobilierul original proiectat la fabrica lui Rimanoczy Kalman Jr. şi se găseşte pe Bvd. Magheru, colt cu Str. G.Enescu.


Farmacia Elixir

Farmacia Madonna

Ce medicamente foloseau orădenii la 1900?

Reclamele apărute în presa vremii ne indică care erau produsele cele mai căutate de locuitorii oraşului. Acestea erau fie achiziţionate de la Viena şi Budapesta, fie produse local, în laboratoarele de farmacie. Cele mai numeroase reclame în ziare o aveau produsele igenico-sanitare Margit (săpunuri, creme de faţă, pudre, pastă de dinţi) şi Venus (crema de faţă „neunsuroasă şi nepericuloasă”). Foarte popular era şi produsul Podeol, o cremă contra transpiraţiei picioarelor, care, conform reclamei, „ se dă de trei ori şi boala dispare”. Uleiul Drosch, special făcut tocmai la Viena din untură de peşte era deosebit de căutat pentru afecţiunile plămânilor dar şi pentru „ slăbiciuni de tot felul”. De aparatul urinar se îngrijeau injecţiile Hamamelis virginica, iar pentru durerile de cap se folosea tot Aspirina. Moser, fost medic al contelui Esterhazy, recomada Elixirul Vieţii, o poţiune pentru ficat, plămâni, stomac, hemoroizi, „mistuire uşoară” (varianta veche a asteniei?), nervi sau într-un cuvânt, pentru orice.
Un articol de nelipsit din farmacii erau lipitorile, cele din Oradea fiind „de cea mai bună calitate şi cu cea mai mare putere de sugere” şi fiind folosite în secolul XIX pentru tratarea hipertensiunii. Acestea erau pescuite din Peţa de către pescarii de lipitori, meserie onorabilă, folosind ca momeală propriile picioare. După 1900, borcanele cu lipitori se vor vinde şi în pieţe. Aceastea se mai găseau la tarabe până prin anii 1980.

Încheiem cu o reţetă secretă a Pansterinei, un produs inventat pe la 1930 de un farmacist orădean (Szabo Ferencz). Poţiunea a înlocuit cu succes în operaţii tinctura de iod. Amestecaţi aşa:

Acidum salicylicum 0,12
Mentholum 0,20
Methylcoeruleum 0,01
Diaminoaethilacridinum HCl 0,02
Alcohol Aethylicus 66,0
Aqua destillata ad 100

 

 

Bibliografie:
Budahazy Istvan, Contribuţii la istoria farmaciei orădene, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2007
Pop A., Farmacii orădene între anii 1850-1880, Crisia, 1987.