Tactica românească a pumnului în gură sub faţada normelor “europene”.


Un proiect de “eficientizare energetică” instituie monopolul încălzirii locuinţelor din Oradea şi are toate şansele să fie blocat la fel ca şi taxele pentru clădirile din centrul istoric al oraşului Oradea.

„Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Oradea pentru perioada 2009-2028 în scopul conformării la legislaţia de mediu şi creşterii eficienţei energetice” ţine astfel loc de stategie de dezvoltare a oraşului în domeniul energetic, ori de instrument al acesteia. Instrumentul aduce însă a bulan de poliţist pentru că în loc să ofere în vreun fel avantaje celor care vor să se branşeze la sistemul de termoficare urbană, tactica este instituirea monopolului. Astfel, orice “abatere” va fi sancţionată potrivit unui principiu european care prevede că poluatorul plăteşte.

Pe scurt, documentul prevede că “la nivelul municipiului Oradea se instituie, începând cu 1 august 2011 zone unitare de încălzire, pentru acele părţi din zonele de locuit ale oraşului care asigură încălzirea locuinţelor pe bază de combustibil solid (cărbune şi/sau lemne) şi care au posibilitatea de a se racorda fie la reţeaua de distribuţie a energiei termice existentă, fie prin extinderea reţelei de distribuţie realizată din investiţii noi ale operatorului de servicii S.C. Electrocentrale S.A” .

Mai departe strategia îşi dezvăluie şi tactica:“începând de la data la care există posibilitatea racordării consumatorilor la reţeaua de distribuţie a energiei termice sau la reţeaua de alimentare cu gaze naturale, consumatorii care nu se racordează la reţeaua de distribuţie a energiei termice sau la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, vor achita o taxă specială de poluare, stabilită prin hotărâre a Consiliului Local al municipiului Oradea care nu poate fi mai mică decât valoarea de piaţă, comunicată oficial, a certificatelor de CO2 care se tranzacţionează pe piaţa bursieră”( sursa http://www.oradea.ro/stiri-si-evenimente/dezbatere-publica-pe-tema-eficientizarii-sistemului-energetic).

Intenţia aleşilor locali ar fi lăudabilă pentru simplul motiv că pare a contribui la eficientizarea sistemului energetic moştenit din vremuri unde toţi erau “uniţi în cuget şi simţire”. Felul prin care aceştia au înţeles să o facă este însă mai prost decât sistemul energetic vechi, peticit şi ineficient. Şi asta din motivul că la baza perceperii taxei de poluare pare a sta “posibilitatea” racordării la măreţul sistem de topire a zăpezii de pe şoselele oradene. Adică dacă municipalitatea vede o posibilitate, îl şi taxează pe suflătorul în jeratec amărât, pe bogătan sau pe proprietarul obişnuit al unui sistem autonom de încălzire care diferă, după caz, în cartierele de case.

Ambiguitatea formulărilor şi instituirea monopolului arată mai degrabă ca un elefant între bibelouri decât ca o administraţie abilă şi flexibilă, atentă la nevoile cetăţenilor. La fel ca în cazul clădirilor din centrul istoric unde principiul protejării patrimoniului a fost compromis pentru mult timp în ochii multor locuitori din Oradea prin băţoşenia taxelor suplimentare, smog-ul cartierelor de case pare să fi deranjat puternic sus pusele organe olfactive şi degrabă fornăitoare de biruri suplimentare. La fel ca în vremea fanarioţilor, bănuim că strângerea dărilor va fi proporţional egală cu cantitatea de piparcă iute inhalată de “autonomişti”.