Oradea “Roşie”. 22 martie-18 aprilie 1919

Evenimentele care au urmat imediat după 1 decembrie 1918 aduceau pentru Oradea o deplasarea spre stânga a vieţii politice şi venirea la putere a comuniştilor orădeni. În februarie 1919 aceştia formează o organizaţie distinctă cu un ziar propriu, “Gazeta Roşie de Oradea Mare”.

În martie, demisia guvernului ungar a permis proclamarea Republicii Ungare a Sfaturilor şi introducerea dictaturii proletariatului, sub conducerea lui Kun Bela care era orădean. Oraşul Oradea, aflat încă sub administraţie ungară, era condus de un „directoriu”.

Una dintre cele mai importante măsuri luate de conducerea comunistă la Oradea a fost constituirea „ armatei roşii”, la 27 martie. A fost infiinţată şi Comisia poporului pentru socializare care a inchis toate pravăliile cu excepţia celor alimentare, a farmaciilor şi a drogheriilor. A fost instaurată rapid cenzura presei şi au fost sechestrate interprinderile şi rezervele de lemn şi cărbune. Reprezentanţii intelectualităţii româneşti din Oradea (Roman Ciorogariu, Nerva Traian Cosma, Savu Marta) au fost „ internaţi” la domiciliu având restricţie să părăsească oraşul. Oradeal a devenit peste noapte „roşie”, fiind impodobită cu steaguri purpurii şi afişe proletare. Muncitorilor li s-a ridicat raţia de pâine la 300 gr. pe zi , comparativ cu celelate categorii sociale care au suportat o scădere a acesteia până la 160 gr.pe zi. Consumul de carne a fost limitat iar vopsirea ouălor de Paşti, interzisă. „La Marseillaise” devine singurul imn oficial acceptat, fiind cântat cu patos cu ocazia oricărui eveniment. Pe frontispiciul Primariei era marcat dictonul : “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”

În aprilie 1919, apropierea trupelor româneşti de Oradea crează presiuni care duc la formarea „ brigăzii roşii”, o poliţie militară cu scopul de anulare a posibilielor acţiunilor „contrarevoluţionare”. În data de 16 aprilie, trupele armatei române pornesc ofensiva la Ciucea. Administraţia ungară decide retragerea trupelor maghiare şi utilizarea doar a „armatei roşii” pentru apărarea oraşului, prin constituirea unei linii de tranşee între Oradea şi Oşorhei.

19-20 aprilie 1918.

Înaintarea inevitabilă a armatei române îi încurajează românilor aflaţi până atunci în detenţie, Roman Ciorogariu şi Iustin Ardeleanu să incerce să să preia comanda
Aceştia îşi stabilesc statul major la Hotel Parc, în timp ce „roşii” îşi mută sediul în cazarma honvezilor de pe actuala Armatei Române. În dimineaţa zilei de 19 aprilie, Oradea este martora câtorva bătălii de stradă între cele două partide care se incheie cu victoria „ albilor” care preiau controlul militar asupra oraşului, securizând zona de vest şi solicitând oficial armatei române, intrarea în oraş dinspre Tileagd.

În 20 aprilie, oficialii orădeni îi întâmpină pe generalul Trăian Moşoiu şi reprezentanţii armatei române la Uzina de Apă de pe Str. Clujului. La orele 14, în ovaţiile locuitorilor oraşului, Trăian Moşoiu însoţit de generalii şi ofiţerii săi intră în clădirea Primăriei şi preia oficial conducerea urbei.

Intrarea armatei române în Oradea la 20 aprilie 1919 a concis marcat încheierea perioadei „ comuniste” şi debutul administraţiei româneşti în oraş, situaţie care va dura până în 1940.
Oradea va redeveni „ roşie”, însă de data aceasta sub administraţie românească şi pentru o perioadă mult mai lungă de timp, după 1945.

Sursa pentru datele istorice-Borcea, Istoria orasului Oradea, Editura Arca, 2007