20.000 de lei vechi pentru un leu nou. Stabilizarea monetară din 15 august 1947

Stabilizarea monetară a fost pregătită cu jumătate de an înainte. Ministerul finanțelor era condus de un liberal, dar șeful comisiei interministeriale era Gheorghe Gheorghiu-Dej care deținea astfel întreaga putere în ceea ce unii au numit exproprierea în masă a economiilor populaţiei şi pauperizarea generală.

După al doilea război mondial prețurile au urcat 100 – 150 de ori, iar economia greu încercată de aprovizionarea celor două fronturi în care a luptat armata romană a cunoscut spolierea sovietică prin confiscări și daune de război, precum și seceta din anii 1946 și 1947. Data fost aleasă după încheierea secerișului pentru a evita o acutizare a foametei. „Cu o seară înainte, românii zvârleau milioane pentru o pâine sau o bucată de brânză, iar în dimineaţa zilei de 15 august se trezesc fără nici un ban… Optsprezece milioane de sărăntoci! Toţi egali în zorii zilei, fiindcă nimeni nu mai are un gologan, toţi egali şi seara, întrucât fiecare a primit la comisariatul de poliţie suma de 75 de lei” povestea Nicoleta Franck o martoră a evenimentului. La 11 august populația a fost anunțată să se prezinte la ghișeele de preschimbare în termen de trei zile de la data fixată. Salariații și muncitorii aveau dreptul să preschimbe bancnote în valoare de 3 milione de lei vechi, iar țăranii sumă de cinci milioane cu un bonus de 2,5 milioane pentru cei care și-au onorat cotele la stat. Rata de schimb era de 20.000 de lei vechi pentru un leu nou. Evenimentul a creat cozi interminabile, iar funcționarii au trebuit să își prelungească programul de lucru.

Bancnota de 100 de lei emisa după reforma monetara. Sursa.ocazii.ro

Propaganda comuniștilor titra că astfel a fost dată o lovitură puternică burgheziei, speculanților și sabotorilor nevoiți să își închidă prăvăliile.

În această perioadă Oradea ducea o viață marcată cu lipsuri și penuria de produse. O problemă importantă a fost și lipsa combustibilului pentru încălzit și a energiei electrice. La sfârșitul iernii anului 1946 au fost finalizată linia ferată îngustă Tătăruș-Țigănești pentru aprovizionarea Uzinei Electrice din Oradea cu cărbune.

Bibliografie:

L. Borcea, Gh. Gorun (coord.), Istoria Oraşului Oradea, Oradea, 2007, p. 404.

Paula Mihailov Chiciuc, Istoria comunismului. Reforma monetară-”groparul burgheziei” în Jurnalul Național, 23 august 2006. vezi aici

http://sibianul.gandul.info/sibiu/o-criza-nu-se-uita-niciodata-amintiri-cutremuratoare-despre-recesiunea-din-1947-3834704

Pentru imagini de arhivă vezi aici