Loja masonică Sfântul Ladislau de la Oradea (1876-1919).

La intersecția între strada Armatei române și Strada Sucevei o clădire sobră și ușor scorojită se distinge prin fațada de templu antic cu două coloane dorice încadrate de doi pilaști, iar deasupra o arhitravă, friza, cornișa și un fronton decorat odinioară cu ochiul divin încadrat într-un triunghi cu raze. Spre sud și nord fațada apare elansată spre câte doi pilaștri masivi din cele patru colțuri care susțineau câte un sfinx. În arhitectura și simbolurile masonice ei sunt păzitorii secretelor. Din fotografiile de epocă deasupra intrării se afla un glob. Întâmplător sau nu, în spatele unui gard cu elemente Art Nouveau, intrarea este stăjuită de un arbore bătrân de acacia considerat de masoni simbolul speranței și al nemuririi. Cea mai bună asemănare cu această clădire se poate identifica la Niregyhaza în sediul lojii masonice locale.
Intrarea într-un templu masonic se află, de obicei, la vest, dar în interior maestrul oficia în partea de est. Cele două coloane de la intrare simbolizează dualitatea, la fel ca și cele așezate de arhitectul Hiram la intrarea în templul lui Solomon. În centru se afla sala de ceremonii sau templul propriu zis, iar înspre sud sala de reuniuni unde se puteau ține mesele festive sau mesele sociale ale lojei. În latura de nord se află, de obicei locul de învătătură cu biblioteca.
Clădirea din fața intrării în parcul Bălcescu a servit ca templu al lojei masonice ”Regele Ladislau”. Loja orădeană a fost înființată la 31 octombrie 1876, de către doi frați, Sigismund și Francisc Berkovits, medic stomatolog, respectiv avocat, avându-l pe primul ca mare maestru. Sediul ei se afla într-o casă din actuala stradă Iuliu Maniu. După câțiva ani și-a încetat activitatea, dar a fost reorganizată în 1895. Loja era una albastră, adică în obediența Marii Loje Simbolice a Ungariei sau a Marii Loje a Sfântului Ioan. Aceasta însemna, printre altele, că membrii săi erau împărțiți în trei grade: ucenicii, calfele (inițiații) și maeștrii, la fel ca în vechile bresle medievale.

Arhitectul Zoltan Balint s-a născut la Oradea într-o familie evreiască în anul 1871 și a murit la Budapesta în 1938. Stabilit la Budapesta era membru al lojei masonice din capitala Ungariei. În 1901 acesta a primit o comandă din partea lojei orădene pe care o va onora împreună cu Jambor Lajos, un colaborator la fel de valoros, cu care a semnat mai multe proiecte budapestane. La 9 mai terenul a devenit proprietatea lojei, iar în câteva luni construcția a fost teminată. Clădirea a fost inaugurată într-o sâmbătă, la 1 februarie 1902. Invitat la eveniment, Ady Endre a scris un material publicat în presa locală. Spiritul său de frondă socială și ideile de reformare a societății l-au făcut, probabil, compatibil cu ideile din lojile masonice ungare pătrunse de ideile progresiste de stânga europene, precum votul universal, inclusiv cel pentru femei.
Între activități cea mai importantă era oficierea ceremoniilor proprii, în secret, precum și o activitate publică constând în acte de binefacere și de acțiune socială în spriritul libertății, egalității și frățietății.

Medalie de asiduitate. Loja  Sf. Ladislau, 1876, col. MNIT Cluj ( sursa www.piatza.net)

Un promotor al acestor idei, sociologul și militantul Oskar Jaszy va deveni din 1908 șeful lojei masonice a Ungariei, ceea ce va induce organizației un puternic spirit contestatar. Adunați în jurul revistei Huszadik Szazad (Secolul XX) intelectualii și militanții din cercul lui Jaszy proveneau din Transilvania și Ungaria Superioră unde maghiarii trăiau alături de alte popoare susținând drepturile naționalităților în lupta lor împotriva ideilor naționaliste ale aristocrației și establishmentului. Un partener de idei în rândul românilor era Emil Isac. Sub conducerea lui Jaszy, un partid politic de stânga (Partidul Civic Radical) s-a născut tocmai în urma dezbaterilor din loja (progresistă) Martinovics, având opinii critice chiar și față de principiile revoluției ungare de la 1848 și cele de la baza pactului dualist din 1867, considerate principii care frânează ”eliberarea Ungariei”. Nu întâmplător, din 29 iunie 1914, peședintele organizației din Oradea a Partidului Civic Radical a fost Grosz Menyhert, cel care conducea și loja masonică Sfântul Ladislau. Cu această ocazie Jaszi O. a ținut și o conferință publică la Hala Comercială. O altă lojă din Oradea a fost Bihar.

Oszkár Jászi

Potrivit unor cercetări recente ale unor istorici importanți, în ciuda riturilor, ideilor și simbolurilor bizare, masoneria a avut un rol important în lupta de emancipare a românilor începând, se pare, de la Horea, Supplex Libellus Valachorum, sau revoluția de la 1848. Faptul se explică prin spiriritul de fraternitate specific masoneriei prin care membrilor elitei românești li s-a deschis o cale de acces spre membri ai elitelor europene.
În 1919 guvernul bolșevic al lui Bela Kun instalat la Budapesta a încurajat acțiunile împotriva lojilor masonice, a bibliotecilor și a membrilor acestora, iar în final masoneria a fost scoasă în afara legii (1920). Ulterior clădirea a avut diverse destinații începând cu cea de spital, apoi creșă, grădiniță, ș.a., iar astăzi este sediul Direcției Regionale a Vămilor.

Bibliografie:
Kupán Á., Szabadkõmûvesek Nagyváradon: Történelmi Jegyzetek, Nagyvarad, 2004.
L. Borcea, Memoria Caselor, Oradea, 2003, 154-155
L. Borcea, G. Gorun, Istoria Orașului Oradea, Oradea, 2007, p. 254-255.
A. Pok, Jaszi as the Organizational Leader of a Reform Movement, în Hungarian Studies Review, vol. XVIII, nos. 1-2, 1991, p. 17-25.
Tudor Sălăgean, Repere pentru o istorie a francmasoneriei în Transilvania în epoca modernă în Masoneria în Transilvania. Repere istorice, Cluj-Napoca, 2007, p. 214-221.