Academia de drept din Oradea

Academia din Oradea fost înfiinţată de împărăteasa Maria Tereza în anul 1780 mai întâi ca “facultate filosofică” cu studii în filosofie, iar de la 1888 şi cu studii de drept. Aici s-au pregătit, în primul rând, funcţionarii necesari aparatului administraţiilor de stat şi domeniale. Absolvenţii aveau dreptul să-şi continue studiile la oricare universitate din imperiu pentru că diploma eliberată se afla între bacalaureat şi o licenţă universitară. Între anii 1850 şi 1861 s-a introdus ca limbă de predare germana, iar în cadrul Academiei au rămas numai studiile de drept. Din 1861 limba de predare a redevenit maghiara.

Prin Decretul Regal din 4 mai 1874, Academia a fost transformată în Facultatea de Drept, cursurile având o durată de 4 ani. Facultatea a funcţionat cu 8 catedre: Drept Roman, Drept Penal, Procedură Civilă, Drept Civil, Drept Comercial şi Cambial, Drept Financiar, Drept Public şi Drept Canonic. În acelaşi an instituţia s-a mutat în noua clădire, unde a funcţionat până în 1934, astăzi clădirea Liceului “M. Eminescu”.

Din luna mai 1911, potrivit legii, fiecare facultate trebuia să fie condusă de un decan ales în fiecare an dintre profesorii faculţăţii. Primul decan a fost Hoványi Gyula care a îndeplinit această funcţie şi în perioada interbelică. Tot atunci se înfiinţează două noi catedre de filosofie şi una de istorie universală.
Academia a avut tot timpul un număr important de studenţi români care reprezentau undeva în jur de o treime dintre cei care frecventau cursurile. Printre cei care au studiat aici se numără Alexandru Roman, membru al Academiei Române, iniţiatorul “Societăţii de lectură a tinerimii române din Oradea Mare”, Emanuil Gojdu, dr. Aurel Lazăr, Gheorghe Pop de Băseşti, întemeietor al Partidului Naţional Român, organizatorul pedagogiei române în Ardeal, avocatul Ioan Raţiu, Vasile Mangra, episcop ortodox, Aloisiu Vlad, Ioan Ciordaş, Lucian Bolcaş, dr. Gh. Plopu – prim preşedinte de secţie la Înalta Curte de Casaţie din România şi mulţi alţii.  La sărbătorirea centenarului Academiei în 1889 revista “Familia”  îi aducea “tributul recunoscinţei” “căci mai toţi oamenii noştri cu carte din aceste părţi, până la 1870, au eşit de-aici”.

                                          Fragment din  Revista Familia (1889, nr. 11)

Un studiu întemeiat pe informaţiile oferite de foile matricole  dintre anii 1850-1918 a furnizat o scurtă statistică despre studenţii români care proveneau din Bihor (33,3%), Arad (15,3%), Satu-Mare (13,1 %), Caraş (7,4 %), Timiş (3,4%), Maramureş (2,1%), Chioar (1,5%), Sălaj (1,4%). Un singur student a fost din Bucureşti. Cei mai mulţi proveneau din familii de intelectuali din mediul urban sau rural (268), urmau apoi cei din familii de ţărani (109), dintre funcţionari (66), meseriaşi (16) şi muncitori (5). Despre o treime nu există date sigure.

În anul 1920 Academia a fost preluată de statul român, dar majoritatea profesorilor au refuzat să depună jurământul de credinţă faţă de statul român, şi au renunţat la catedre. Începând din 1921, toate cursurile s-au ţinut în limba română. Pentru catedrele rămase fără profesori au fost numiţi, la început, suplinitori dintre magistraţi. În primul an a avut numai 70 de studenţi pertru ca în următorii să ajungă la 800.

În 1932 prin noua lege a învăţământului universitar denumirea Academiei de Drept din Oradea a fost schimbată în “Academia de Drept regele Carol al II-lea” şi afiliată Universităţii din Bucureşti. Numai că în anul 1934, din raţiuni financiare, a fost transferată Facultăţii de Drept din Cluj. Decizia stârnit nemulţumirea şi dezamăgirea intelectualităţii oradene şi a prilejuit intervenţia istoricului Ioan Lupaş de la Cluj în favoarea păstrării facultăţii. În acest fel, după un veac şi jumătate de activitate universitară neîntreruptă, prin şedinţa Senatului Universităţii din Cluj la 16 iunie 1934, a fost aprobată definitiv contopirea celor două facultăţi

Surse şi bibliografie:

*** “Academia de drept”, în Revista “Familia” 1889, nr. 11, p. 129-130.

L.Borcea, G.Gorun (coord.), Istoria oraşului Oradea, Editura Arca, Oradea, 2007.

V. Faur, Studenţii români la Academia de drept din Oradea (1850-1918), Crisia XVIII 1987, p. 129-181.

Site-ul oficial al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Oradea

Sursa foto